Mănăstirea Frumoasa

Mănăstirea Frumoasa, atestată în urma cu peste 430 ani, este rezultatul unui efort de construire început în secolul al XVI-lea și desăvârșit în prima parte a secolului XIX. Monumentul are la origini o bisericuță din lemn, pe locul căreia, la sfârșitul secolului XVI (aproximativ între 1583-1586), hatmanul Meletie Balica şi soţia lui Ana ridicau o alta din piatră, cu hramul Sf. Mihail şi Gavril.

În urma degradărilor cauzate de trecerea timpului, la intervenția domnitorului Grigore II Ghica, biserica este rezidită în stil renascentist (1727-1733), adăugându-i-se un zid împrejumuitor, un turn cu „ceasornic mare”, un iaz „să fie de primbare domnilor”, baie, două cişmele („fântâni mari aduse pre oale”) etc., casele vechi fiind demolate.

În timpul Domnitorului Matei Ghica (1753-1756), au fost executate lucrări de consolidate a Bisericii, iar în perioada 1819-1833 a fost construit Turnul Clopotniță.

Între anii 1836-1839, Arhimandritul Ioasaf Voinescu a inițiat construirea actualei Biserici, în forma de navă, în stil neoclasic cu influențe rusești.

Între anii 1834-1849, complexul de clădiri de la Frumoasa a servit drept reședință de vară domnitorului Mihail Sturdza. Dar o dată cu anul 1863, când survine secularizarea averilor mănăstirești şi trecerea acareturilor în proprietatea statului, Mănăstirea Frumoasa ajunge cazarmă şi apoi spital militar, în special pentru bolnavii cu afecțiuni oftalmologice. Sub regim cazon, grădina este distrusă, în 1875 o furtună distrugând și acoperișul bisericii.

După secularizarea averilor mănăstirești din anul 1863, Ansamblul pierde statutul de mănăstire, devenind Biserică parohială.

În anul 2003, Ansamblul redevine Mănăstire, statut pe care îl deține și în prezent, aici viețuind o obște de călugărițe care au venit de la Mănăstirea Războieni din județul Neamț.