Biserica „Sf. Ana”, Ceahlău

Povestea frumoasei biserici de lemn de la Ceahlău începe a se scrie în veacul XVIII, când o mână de români ardeleni au ridicat acest loc de rugăciune. Asemeni lor au făcut şi alţi ardeleni ce s-au strămutat cu totul în satele de pe Valea Bistriţei, în Moldova, de teama persecuţiilor la care ar fi fost supuşi pentru că n-au acceptat să renunţe la credinţa strămoşească. Peste tot pe unde au ajuns şi-au durat case zdravene, aşezări bine gospodărite şi şi-au ridicat biserici. Aici, sub poala Muntelui Ceahlău, au ajuns după 1700.

Urmaşii celor de atunci sunt mărturii vii ale istoriei lor atât de zbuciumate, pentru că în satul Ceahlău şi astăzi se întâlnesc familii cu numele de Ciucanu (veniţi din zona Ciucului), Bistriceanu (sosiţi din zona Bistriţei), Moroşanu (ajunşi aici din partea de sus a Ardealului), Sălăgeanu (din zona Sălaj). „Primul preot al bisericuţei se numea Sălăgeanu, iar fiul lui a fost învăţătorul satului“, spune părintele Mihai Damian.

Biserica „Sf. Ana” din Ceahlău se numără printre puţinele biserici de lemn din Moldova care a avut pictură interioară. Aceasta s-a realizat direct pe scândura ce căptuşeşte pronaosul, iar în altar pereţii au fost acoperiţi de o pânză, peste care s-a aplicat pictura. Din păcate, întreaga zugrăveală se află într-o proastă stare de conservare, puţinele fragmente care se mai văd pe alocuri făcând imposibilă orice judecată de valoare asupra acesteia.