Scurtă prezentare:
Într-o zona izolată, în inima pădurii și în sălbăticia stâncilor, se află Schitul Sihla, cu o veche și interesantă istorie. Locurile ascunse și liniștite au fost preferate de numeroși pustnici, între care cea mai renumită a fost Teodora, trecută în rândul sfinților, pentru evlavia și dăruirea sa. În apropierea peșterii, unde mulți ani s-a nevoit această sfântă și sub o stâncă uriașa, era o biserica veche, înlocuită în anul 1763 de Ionina Aga Cantacuzino-Pașcanu, cu bisericuța actuală, construită dintr-un brad. Micul lăcaș de rugăciune are formă de navă, fără pridvor și turn-clopotniță, cu intrarea direct în naos, prin nord-vest, fără abside și altarul cu absida puțin decroșată. Pereții îmbrăcați cu scândură, vopsită verde, acoperișul sprijinit pe console în formă de aripi, retrase în trepte, este învelit cu draniță în coadă de rândunică. Bolțile semicilindrice sunt sprijinite pe bârne în trepte și nervuri curbe pe mijloc. Această bisericuță are caracter de unicat, prin amplasarea sub o stâncă uriașa, dimensiunile foarte mici, forma arhaică, pictura valoroasă și istoria ei.
