Biserica „Duminica tuturor sfinților”, Schitul Tarcău

Biserica de la mănăstirea Tarcău care poartă hramul “Duminca Tuturor Sfinților” a fost construită în anul 1833 de către ieroschimonahul Avramie. De la început, mănăstirea Tarcău a fost înzestrată cu loturi de pădure, fânețe și mori pe Tarcău pentru a putea asigura sursele de venit necesare celor 20 de călugări care viețuiau aici. Turnul clopotniței a fost construit în anul 1868, iar chiliile au fost refacute între anii 1967-1968. Cu timpul, numărul călugărilor a scăzut, motiv pentru care Schitul Tarcău a trecut sub ascultarea Mănăstirii Bistrița. Din anul 1990, așezământul monahal a obținut din nou statutul de mănăstire.

Din punct de vedere architectural, biserica de la manastirea Tarcau este construită din lemn de frasin după un plan triconc tradițional, de dimensiuni reduse și nu are turlă. Acoperișul bisericii este construit în doua pante repezi, iar intrarea în biserică este protejată de un pridvor închis, adăugat în anul 1936. În interior întâlnim o arcadă din bârne care separă pronaosul de naos. Bolta naosului are la partea superioară o suprafată hexagonală și se desfășoară pe axul longitudinal.

   Catapeteasma bisericii sculptată pe scânduri late de tei și icoanele datează din perioada ctitoririi, mai exact de la începutul secolului al XIX-lea. Este bine conservată și se remarcă prin cursivitatea liniilor, precizie și vivacitate cromatică. Construit din bârne de lemn, turnul-clopotniță are două nivele și un acoperiș bulbat, lucru mai puțin întâlnit la bisericile din Moldova. Cele două case monahale datează din secolul al XIX lea și împreună cu noile construcții închid incinta mănăstirii Tarcău pe latura sa vestică.