Biserica „Acoperamântul Maicii Domnului”, Schitul Pocrov – Mănăstirea Neamț

Într-o poiană de o rară frumuseţe, sub poala muntelui „Chiriacu”, ieromonahul Pahomie a ridicat în anul 1714 o biserică, împreună cu primii săi ucenici – Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei şi Ioanichie. Nu putea să-i dea alt hram decât Acoperământul Maicii Domnului – Pocrov, în slavona Sfântului Dimitrie al Rostovului. Biserica a fost construită cu temelie de piatră, pereţi din bârne de brad şi cu respectarea planului obişnuit nemţean de treflă, cu trei turle, pridvor la apus şi clopotniţă separată.

Impresionează catapeteasma, care şi astăzi este aceeaşi, de pe vremea Sfântului Pahomie. Din lemn, ornamentată în stilul vremii, cu flori sculptate. Icoanele sunt zugrăvite în maniera bizantino-athonită, cu elemente de influenţă kieveană.

În vremea stareţului Paisie (1779-1794), Schitul Pocrov a trecut cu totul sub ascultarea Mănăstirii Neamţ, păstrându-şi regimul sihăstresc sau pustnicesc. Aşezământul de la Pocrov era renumit, prin secolul al XIX-lea, pentru sihaştrii taumaturgi care primeau şi vindecau bolnavi veniţi din satele din împrejurimi. Între aceştia, se remarcă schimonahul Zosima, mare protopsalt, copist şi cronicar în versuri, care a salvat odoarele Mănăstirii Secu în timpul Eteriei, dar şi ieroschimonahul Pahomie, care avea harisma vindecării.

Recent, la Schitul Pocrov, în timpul unor lucrări de schimbare a pardoselii, s-a simţit un miros plăcut. Egumenul schitului, părintele Ambrozie Ghinescu şi ceilalţi călugări nu aveau nicio sursă de la care să emane iz de mir ori de tămâie. Prin urmare, au săpat şi au descoperit, în pronaosul bisericii, oseminte de cuvios.

În prezent, încă se cercetează şi se aşteaptă un verdict. Mulţi cred şi speră ca osemintele să aparţină ctitorului Pahomie de la Gledin.