Situată în partea central-estică a României, în sud-vestul județului Neamț, la intersecția munților Goșmanului cu depresiunea și dealurile subcarpatice, este printre puținele comune care are în componența sa un singur sat, dispus pe cursul superior al râului Tazlău, pe o lungime de aproximativ 6 km. Satul apare ca o „covatăˮ înconjurată de dealuri scunde pe stânga Tazlăului, iar pe dreapta râului stă de strajă Muntele Măgura, care apare în relief sub forma unui promontoriu bine împădurit și cu o înfățișare impresionantă, alcătuind fundalul peste care se suprapune satul Tazlău.
Dispusă din punct de vedere administrativ în sudul județului Neamț, la limita cu județul Bacău, între orașele Piatra-Neamț (reședință de județ – la 38 km) și Moinești (județul Bacău – 40 km) este punctul de intersecție al paralelei de 46º43’23” latitudine nordică cu meridianul de 26º28’04” longitudine estică, la o altitudine medie de 450 m în vatra satului, iar în ansamblu între 400 m și 1442 m.
Meleagurile tazlăuane au fost locuite încă din timpuri preistorice, după cum o dovedesc materialele arheologice descoperite în împrejurimi: unelte din silex și din piatră, topoare de bronz, ceramică, monede romane ș.a.
Satul Tazlău, așa cum îl știm azi, a marcat decisiv în cronologia istorică abia în secolele XIV-XV, deși este foarte posibil că s-a dezvoltat cu mult înainte de „descălecat”, la un loc cu alte sate din „Câmpul lui Dragoșˮ: Borleştii, Rediu, Cândeştii etc. Evul Mediu este ilustrat prin cele două prezenţe arheologice importante: Mănăstirea de la Tazlău – ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare, înscrisă în Lista monumentelor istorice şi, la 300 m spre vest de actuala ctitorie a lui Ştefan cel Mare, în punctul „Sub Ceriu” sau ,,Chetronia”, fundaţiile vechii mânăstiri de la Tazlău, anterioară mânăstirii actuale, despre care aflăm că datează din timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
Documentele istorice existente ne informează despre actul de danie pentru Toader și Ilie, emis în anul 1424, pe vremea domnitorului Alexandru cel Bun, spre a-și zidi mănăstire. Pe baza acestui uric s-a presupus existența unei mănăstiri, anterioare celei zidite de Ștefan cel Mare, deasupra malului drept al pârâului Peştiosu, în punctul numit „La Troiţă”. Anul 1431 vine cu un alt document important, prin care se atestă existența unei vămi de „ținutˮ la Tazlău, tot de pe vremea lui Alexandru cel Bun, vama aflându-se sub administrația vameșilor de la Bacău. Putem spune că este de fapt atestat pentru prima dată satul Tazlău, deoarece cu siguranță că aici trebuia să existe slujbași care să deservească vama și care locuiau permanent în preajma vămii. Atestarea unei așezări de sine stătătoare este confirmată însă abia odată cu ridicarea Mănăstirii Tazlău pe malul stâng al pârâului Peştiosu sau Peștișorul, între anii 1496-1497. Mănăstirea de la Tazlău se bucură de o atenţie deosebită din partea credinciosului voievod, fiind a treia ctitorie a sa ca importanță. În concluzie, se poate spune că așezarea s-a dezvoltat în jurul primei mânăstiri ctitorită de Alexandru cel Bun, aflată la cca 300 m spre nord-est față de actuala așezare a mănăstirii și a vămii tazlăuane, menționată pentru prima dată în documente de cancelarie în anul 1431. Dezvoltarea spațială a satului a luat amploare după împroprietărirea foștilor clăcași dependenți de mânăstire, conform legii rurale din 1864. La începutul secolului XX satul apare ca reşedinţă a comunei Tazlău, formată din cătunele: Tazlău, Frumoasa și Balcani. În 1931, satele Balcani şi Frumoasa s-au separat pentru a forma comuna Frumoasa, iar comuna Tazlău a rămas numai cu satul de reşedinţă. În anul 1950, comuna a fost arondată de către raionul Buhuşi şi apoi (după 1960) raionului Piatra Neamţ din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit judeţului Neamţ, reînfiinţat
După 500 de ani de istorie a credinței la Tazlău, satul gravitează în continuare în jurul mănăstirii ridicate de Ștefan cel Mare.
Așezare geografică și limite
Teritoriul comunei Tazlău se află situat, din punct de vedere fizico-geografic, în partea central-estică a României, la intersecția a două importante unități de relief: unitatea carpatică (subunitatea munților Goșmanului) și unitatea subcarpatică moldavă (subunitatea Subcarpații Tazlăului, cu depresiunea și dealurile subcarpatice ale Tazlăului).
Limitele comunei, în majoritatea lor, sunt date de culmile interfluviale dintre afluenții de dreapta și stânga ai Tazlăului. În cea mai mare parte, hotarele sunt determinate prin limite naturale foarte distincte și anume prin culmi înalte de munți sau culmi ceva mai domoale de dealuri (către depresiunea Bistriței la est).
Se învecinează cu următoarele unități administrative teritoriale:
Relief
Teritoriul comunei Tazlău se desfășoară pe două zone distincte și anume: Zona Carpaților Orientali și Depresiunea subcarpatică a Tazlăului.
Zona carpatică face parte din regiunea munților cu altitudine mijlocie, relieful fiind format din numeroase culmi montane care aparțin culmii estice a lanțului munților Goșmanului, cu vârfuri cuprinde între 500-600 m și 1200-1442 m. Relieful este puternic fragmentat în văi scurte și masive izolate, culmile fiind orientate pe direcție vest – est. Vârfurile sunt împădurite, divizate de afluenții din cursul superior al Tazlăului Mare. Altitudinea maximă din teritoriu este de 1442 m (vârful Cracu Geamăna).
Zona deluroasă subcarpatică este formată din dealuri alungite de-a lungul ulucului depresionar al Tazlăului Mare, înregistrând înălțimi cuprinse între 400-600m: Dealul Fluturelui (535 m), Dealul Scaunelor (532 m) , Dealul Crucii (522 m).
Orientarea unanimă a reliefului este de la vest la est, cauză pentru care doar partea estică a comunei este populată.
Geomorfologie
Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul localității Tazlău se încadrează în ținutul Carpaților Orientali – ramura estică, incluzând bazinul hidrografic superior al râului Tazlău și afluenții de ordin superior ai acestuia până în zona depresionară formată la ieșirea din zona montană a râului Tazlău, cuprinsă în depresiunea subcarpatică Tazlău-Cașin. O serie de dealuri subcarpatice și de frunți specifice unor pânze de șariaj cum este Măgura Tazlăului, sunt responsabile de tranziția zonă montană – dealuri. Orientarea generală a reliefului este impusă de tipul de structură geologică, ulucul depresionar suprapunându-se peste sinclinoriul pericarpatic. Culmile interfluviale înalte sunt orientate paralel cu afluenții principali ai Tazlăului, în timp ce relieful depresionar este configurat din lunca nu foarte largă a Tazlăului Mare, îngustă în sectorul montan și mai largă și etajată în sectorul subcarpatic, terase evoluate pe mai multe niveluri și din conuri de acumulare ivite la contactul cu dealurile.
Condiţii geologice
Fundamentul zonei este constituit din depozite de vârstă oligocen-miocenă, fiind alcătuite din gresii glauconitice, marne, nisipuri, conglomerate și sare. Depozitele eocen – paleocene și oligocene prezintă la partea inferioară un pachet de șisturi menelitice în straturi subțiri, negre bituminoase. Deasupra se desfășoară straturi mai groase de menelit (cremene), gresii silicioase cu duritate ridicată și conglomerate de roci verzi și intercalații de calcar. O importantă desfășurare o are miocenul salifer cutat. Peste acest soclu se suprapun formaţiuni de vârstă cuaternară, reprezentate prin nisipuri şi pietrişuri, cu argile aranjate la partea de sus a pachetului aluvionar. În vest apare o fâşie îngustă de acvitanian alcătuită din brecii argiloase care înglobează lentile de săruri de potasiu. Burdigalianului îi sunt specifice succesiunile de gresii calcaroase, marne brun-roșietice și cenușii, în timp ce depozitele de tip helvetian apar sub forma a două orizonturi, unul superior (gresii și marne cenușii cu intercalări de gipsuri) și unul inferior (alternanță de gresii friabile, marne, gipsuri, nisipuri și șisturi calcaroase). Formațiunile salifere de vârstă miocen inferior – oligocen – eocen fac ca în numeroase puncte să apară frecvent izvoare sărate (Neagra, Slătioara, Limpegioru) și sulfuroase (la poalele dealului Măgura Mică, în punctul La Borgiz) și zăcăminte de petrol și gaze naturale în zona flișului paleogen (Geamăna, Șoimu, Dealul Clopotului.
Litologia
Profunzimea solurilor este redusă în zona munților înalți, unde subsolul este foarte stâncos, deseori stânca apărând la suprafață. Profunzimea solurilor este mult mai mare în corpurile de pădure, solurile din clasa spodosolurilor de tip brun de pădure și cele din clasa cambisolurilor cu tipurile sol brun acid și sol brun eu-mezobazic fiind favorabile dezvoltării vegetației forestiere. În zona subcarpatică a teritoriului apar argiluvisoluri, acoperite de pajiști, fânețe și trupuri de pădure. În locurile în care terenul a fost luat în cultură apar soluri cu eroziune de suprafață de la slab la excesiv (ogașe, rigole, torenți), fiind prezente și alunecările de teren de tip lenticular.
Munții Tazlăului sunt acoperiți de păduri alcătuite din cele mai stabile și valoroase specii de rășinoase (brad, molid, pin, larice) și foioase (fag, paltin de munte, ulm de munte, mesteacăn etc). O specie tot mai rar întâlnită și ocrotită prin lege este tisa (Taxus bacata), fiind declarată monument al naturii. Raritatea acesteia se datorează în primul rând locuitorilor, care i-au folosit în trecut lemnul pentru confecționarea cuielor de draniță, mica lemnărie etc. În prezent, un număr însemnat de exemplare, cu dimensiuni reduse, sunt prezente pe versantul estic al Dealului Mare, în partea dinspre munte a satului. Răzleț, exemplare de tisă pot fi întâlnite și în alte trupuri de pădure. Pajiștile sunt de tip secundar și alternează cu tufișuri de plante lemnoase, o importanță deosebită având afinul, murul, zmeurul, fragii etc.
Pe raza comunei Tazlău se întinde Situl NATURA 2000 ROSPA0138 Piatra Șoimului-Scorțeni-Gârleni, arie naturală protejată de interes avifaunistic. Aceasta se desfășoară atât pe suprafețe de pădure cât și peste pășuni și fânețe și a fost declarată pentru protecţia a 18 specii de păsări de interes comunitar, dintre care cele mai importante sunt speciile cuibăritoare precum: acvila ţipătoare mică, cristelul de câmp, caprimulgul, şoimul călător, presura de grădină, muscarul mic, barza neagră, barza albă ș.a. Sus, în munții Holmului, este domeniul teritorialului cocoș de munte. Supranumit și „cavalerul munților înalțiˮ, este o specie protejată prin lege, numărul exemplarelor existente fiind redus.
De asemenea, în pădurea Tazlăului este bine reprezentată fauna terestră, care prezintă interes atât conservativ cât și cinegetic: ursul, râsul, cerbul carpatin, căpriorul, vulpea, pisica sălbatică, mistrețul și bursucul. Dintre mamiferele mici de remarcat sunt jderul de copac, veveriţa, pârşul și iepurele de câmp. În ce privește fauna acvatică, semnalăm prezența păstrăvului de munte (sau păstrăvul indigen), care înoată în compartimentele montane ale Tazlăului, aflat însă într-o stare de conservare vitregă, datorată acțiunilor de braconaj. Particulare pârâului Racila erau populațiile de raci (Astacus fluviatilis) și de scoici de apă dulce (Anodonta cygnea), în prezent puternic afectate de acțiunile de recoltare ale sătenilor dar și de perioadele de secetă severă din ultimii ani, care au diminuat intens debitul pârâului, afectând negativ habitatul celor două specii. Se impun așadar măsuri de împiedicare a fenomenului de braconaj și chiar de includere a acestei arii în rândul arealelor protejate.
Teritoriul comunei prezintă un climat de tip temperat-continental, caracteristic regiunilor muntoase și deluroase subcarpatice: precipitații abundente, iarna lungă, primăvara și toamna de obicei scurte. Dacă zonei montane și de pădure îi este specific un climat mai rece și mai umed, în zona subcarpatică, mai ales în ulucul depresionar de-a lungul căruia se desfășoară satul, clima este mai uscată, mai dulce, de “adăpost”, cu precipitații ceva mai reduse cantitativ.
Temperaturile medii anuale înregistrează valori de 6-8 0 C în zona subcarpatică deluroasă și la nivelul fundului de vale, pe culmi fiind înregistrate valori de 3-4 0 C.
Cantitatea medie anuală de precipitații oscileză între 600 mm în sudul deluros (cca 600 mm înregistrate la Balcani) și nordul submontan (783 mm la Tazlău). Media anuală de precipitaţii din bazinul superior al Depresiunii Tazlău este de aproximativ 600 mm anual. Prin deducere, în sectorul montan înalt valoarea acestora depăşește 800 mm/an. Ele cad mai ales sub formă de ploaie și ninsoare, în cazuri extreme sub formă de grindină (în lunile iunie și iulie).
Cețurile sunt frecvente, deseori întreaga pădure fiind acoperită de o negură așa de deasă, încât vederea este oprită la o mică distanță. Se formează local inversiuni termice, mai ales în sezoanele reci ale anului, care favorizează apariția cețurilor, fenomen specific de altfel întregii depresiuni a Tazlăului.
Vântul predominant este cel care bate dinspre Sud-Vest, mai violente fiind cele care vin din direcțiile Nord-Vest și Nord-Est, canalizându-se de-a lungul văilor.
Cu o suprafață de peste 370 km 2, bazinul hidrografic al Tazlăului Mare coincide cu unitatea montană carpatică şi deluroasă subcarpatică.
Sistemul Tazlăului Mare este adaptat zonei montane și depresiunii subcarpatice a Tazlăului. Cu izvoarele în Munţii Goşmanului, de la o altitudine de cca 1.120 m, râul Tazlău are o lungime totală de 85 km, dintre care 68 km în zona subcarpatică. Ca obârșie pentru râul Tazlăul Mare, considerăm confluența celor două pâraie, Cracu Mare și Cracu Mic, în punctul cunoscut sub numele de Galeru. Cota în punctul de întalnire a Tazlăului Mare cu Tazlăul Sărat (la Tescani) este de 282 m, rezultând o diferenţă de nivel între izvor şi punctul de întâlnire cu râul geamăn de 838 m. Străbate pădurea pe o lungime de cca 17 km, după care traverseazǎ longitudinal localitatea Tazlău, situată exact la ieşirea râului din zona montană, udând mai departe teritoriile comunelor Balcani, Pârjol, Scorțeni și Berești-Tazlău. Direcția generalǎ de curgere este: nord-vest/sud-est. Prezintǎ caracter torenţial în perioadele cu precipitaţii abundente iar variaţiile de debit pe cursul subcarpatic al râului înregistrează diferenţieri destul de mari de la un an la altul.
Bazinul hidrografic al Tazlăului Mare în sectorul montan are o suprafață de cca 140 km2 (13 % din suprafața întregului bazin hidrografic) și face parte din unitatea montană cunoscută în literatura de specialitate cu numele de Munții Goșmanului, denumire însușită după vârful muntos situat în sectorul central al culmii principale, culme ce stabilește cumpăna de ape față de bazinul Bistriței. Unii autori includ Culmea Goșmanului în munții Tarcăului, ca fiind o subunitate a acestora, alții îi tratează ca masive separate.
Cea mai mare parte a afluenţilor săi din bazinul montan vin de pe partea dreaptă, aceştia avându-şi izvoarele, fără excepţie, în unitatea montană: pâraiele Negru, Geamăna, Şoimul, Tulburele, Stuhu, Limpegiorul, Cociorvei. Lungimea lor nu depăşeşte 10 km şi au debite relativ constante.
Afluenţii de pe partea stângă au lungimi ce nu depăşesc 5 km, importanţă mai mare prin lungime şi aport de apă având Vulpea, Comarnic, Frăsiniș, Ciunget, Rotăria. Tot afluenți de stânga sunt și pâraiele Brusturatul, Peştiosul și Racila (cu punctul de confluență pe teritoriul satului Frumoasa, comuna Balcani), care prezintă debite reduse şi inconstante, reducându-se uneori la dimensiunile unor torenţi, cu un regim hidrologic corespunzător.
Apele stătătoare sunt reprezentate prin câteva iazuri amenajate în scop piscicol, de mici dimensiuni.
Vegetația specifică zonei montane carpatice este cea a pădurilor, cu două etaje: conifere și fag, la limite dintre ele desfășurându-se pădurile de amestec (foioase și conifere). Speciile care compun arboretele specifice sunt numeroase, proporția cu care contribuie la compoziția lor fiind diversă.
Domeniul pădurii este câștigat de fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba) și molid (Picea abies). Din linia a doua amintim pinul silvestru (Pinus sylvestris), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), ulmul de munte (Ulmus glabra), carpenul (Betula pendula) și frasinul (Frasinux excelsior), dezvoltate diseminat în arboretele de brad și fag. Stejarul este rar întâlnit, fiind mai răspândit în zona pâraielor Cociorvei, Neagra și Nucu. Sporadic se instalează cireşul păsăresc (Cerasus avium) și arinul negru (Alnus glutinosa). Stratul arbustiv este format din alun (Corylus avellana), salcie căprească (Salix caprea), călin (Viburnum), soc roșu (Sambucus racemosa), soc negru (Sambucus nigra), păducel (Crataegus monogyna), scoruș păsăresc (Sorbus aucuparia) ș.a.
Stratul arbustiv este important prin prezența afinului și merișorului în pădurile mai înalte, zmeurul, murul, alunul, măceșul, cătina, păducelul, socul ș.a. întregind tabloul peisagistic specific zonei de pădure.
Pajiștile sunt de tip secundar și alternează cu tufișuri de plante lemnoase, o importanță deosebită având afinul (Vaccinium myrtillus), murul (Rubus fruticosus), zmeurul (Rubus idaeus), fragii (Fragaria vesca).
Flora spontană apare reprezentată prin diferite specii de graminee şi plante cu flori, ce îmbogățesc peisagistic numeroasele pășuni și fânețe prezente pe dealuri și în poieni.
Fauna terestră este foarte bogată, pădurile Tazlăului fiind populate cu frumoase exemplare de vânat cu păr care fac parte din fondul cinegetic: mistreţul (Sus scrofa), lupul (Lupus canis), râsul (Lynx lynx), cerbul carpatin (Cervus Elaphus), ursul (Ursus Arctus), căpriorul (Capreolus capreolus), vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felis silvestris) și bursucul sau viezurele (Meles meles).
Avifauna este ilustrată de numeroase specii de păsări, multe dintre ele cu statut de specii protejate: cocoșul de munte, buha, cucuveaua, gaia, eretele ș.a.
Fauna acvatică este la rândul ei destul de bine reprezentată. În apele râului Tazlău şi în alte pâraie mai mari sau mai mici înoată pești de talie mijlocie și mică: cleanul, cleanul mic sau clenţarul, mreana, porcuşorul de nisip, boişteanul ș.a., în timp ce în compartimentele montane ale Tazlăului este prezent păstrăvul de munte sau păstrăvul indigen.
„Cu statornicie și fără osteneală, doctorul I Mironescu și-a împărțit viața între îndeletnicirile lui universitare și cuibul de la Tazlău al neamului său.” (M. Sadoveanu)
„Io Ştefan Voevod, cu mila lui Dumnezeŭ Domnitoriŭ ţerei Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit templul acesta în numele Présântei Născătórei de Dumnezeŭ şi a Curatei ei Naşceri ca să fie de rugă şie şi Dómnei sale Mariei şi fiilor lui – Alexandru şi Bogdanŭ. Care s’a început a se zidi în anul 7004 şi s’a isprăvit în anul 7005, éră al Domniei lui anul 41 curgătoriŭ, luna Noembrie 8”
„… era Tazlăul care, scăldat în raze de soare, își frângea strălucirea gălbie a undelor sale în curmezișul negru și încâlcit al rariștii de brazi” (C. Hogaș, La Tazlău)
Situată în partea central-estică a României, în sud-vestul județului Neamț, la intersecția munților Goșmanului cu depresiunea și dealurile subcarpatice, este printre puținele comune care are în componența sa un singur sat, dispus pe cursul superior al râului Tazlău, pe o lungime de aproximativ 6 km. Satul apare ca o „covatăˮ înconjurată de măguri bine împădurite și dealuri scunde pe stânga Tazlăului (dealurile Chetronia, o prelungire a Obcinei Bârnișului – 575 m și Dealul lui Andoni sau Gelandonia), iar pe dreapta râului stă de strajă Măgura Tazlăului, cu vârfurile Măgura Mare – 875 m și Măgura Mică (Măguricea) – 704 m, un promontoriu bine împădurit și cu o înfățișare impresionantă, alcătuind fundalul peste care se suprapune satul Tazlău.
Dispusă din punct de vedere administrativ în sudul județului Neamț, la limita cu județul Bacău, între orașele Piatra-Neamț (reședință de județ – la 38 km) și Moinești (județul Bacău – 40 km) este punctul de intersecție al paralelei de 46º43’23” latitudine nordică cu meridianul de 26º28’04” longitudine estică, la o altitudine medie de 450 m în vatra satului, iar în ansamblu între 400 m și 1442 m.
Având un teritoriu administrativ de 165,84 km 2 (16.584 ha), adică 2,81% din suprafața totală a județului Neamț, comuna se situează printre localitățile rurale mari ale județului.
Este singura comună din județul Neamț care are în componența sa un singur sat, dispus pe cursul superior al râului Tazlău, pe o lungime de aproximativ 6 km. Înclinarea reliefului pe direcție vest-est constituie motivul pentru care numai partea estică a comunei este populată, de-a lungul Văilor Tazlăului și a Peştiosului în zone cu nume autohtone: „din Centru”, „Pe Vale”, „Peştiosu”, „Poarta Satului”, „Peste Baltă”.
Situată în partea central-estică a României, în sud-vestul județului Neamț, la intersecția munților Goșmanului cu depresiunea și dealurile subcarpatice, este printre puținele comune care are în componența sa un singur sat, dispus pe cursul superior al râului Tazlău, pe o lungime de aproximativ 6 km. Satul apare ca o „covatăˮ înconjurată de măguri bine împădurite și dealuri scunde pe stânga Tazlăului (dealurile Chetronia, o prelungire a Obcinei Bârnișului – 575 m și Dealul lui Andoni sau Gelandonia), iar pe dreapta râului stă de strajă Măgura Tazlăului, cu vârfurile Măgura Mare – 875 m și Măgura Mică (Măguricea) – 704 m, un promontoriu bine împădurit și cu o înfățișare impresionantă, alcătuind fundalul peste care se suprapune satul Tazlău.
Dispusă din punct de vedere administrativ în sudul județului Neamț, la limita cu județul Bacău, între orașele Piatra-Neamț (reședință de județ – la 38 km) și Moinești (județul Bacău – 40 km) este punctul de intersecție al paralelei de 46º43’23” latitudine nordică cu meridianul de 26º28’04” longitudine estică, la o altitudine medie de 450 m în vatra satului, iar în ansamblu între 400 m și 1442 m.
Având un teritoriu administrativ de 165,84 km 2 (16.584 ha), adică 2,81% din suprafața totală a județului Neamț, comuna se situează printre localitățile rurale mari ale județului.
Este singura comună din județul Neamț care are în componența sa un singur sat, dispus pe cursul superior al râului Tazlău, pe o lungime de aproximativ 6 km. Înclinarea reliefului pe direcție vest-est constituie motivul pentru care numai partea estică a comunei este populată, de-a lungul Văilor Tazlăului și a Peştiosului în zone cu nume autohtone: „din Centru”, „Pe Vale”, „Peştiosu”, „Poarta Satului”, „Peste Baltă”.
Munții Tazlăului sunt acoperiți de păduri alcătuite din cele mai stabile și valoroase specii de rășinoase (brad, molid, pin, larice) și foioase (fag, paltin de munte, ulm de munte, mesteacăn etc). O specie tot mai rar întâlnită și ocrotită prin lege este tisa (Taxus bacata), fiind declarată monument al naturii. Raritatea acesteia se datorează în primul rând locuitorilor, care i-au folosit în trecut lemnul pentru confecționarea cuielor de draniță, mica lemnărie etc. În prezent, un număr însemnat de exemplare, cu dimensiuni reduse, sunt prezente pe versantul estic al Dealului Mare, în partea dinspre munte a satului. Răzleț, exemplare de tisă pot fi întâlnite și în alte trupuri de pădure. Pajiștile sunt de tip secundar și alternează cu tufișuri de plante lemnoase, o importanță deosebită având afinul, murul, zmeurul, fragii etc.
Pe raza comunei Tazlău se întinde Situl NATURA 2000 ROSPA0138 Piatra Șoimului-Scorțeni-Gârleni, arie naturală protejată de interes avifaunistic. Aceasta se desfășoară atât pe suprafețe de pădure cât și peste pășuni și fânețe și a fost declarată pentru protecţia a 18 specii de păsări de interes comunitar, dintre care cele mai importante sunt speciile cuibăritoare precum: acvila ţipătoare mică, cristelul de câmp, caprimulgul, şoimul călător, presura de grădină, muscarul mic, barza neagră, barza albă ș.a. Sus, în munții Holmului, este domeniul teritorialului cocoș de munte. Supranumit și „cavalerul munților înalțiˮ, este o specie protejată prin lege, numărul exemplarelor existente fiind redus.
De asemenea, în pădurea Tazlăului este bine reprezentată fauna terestră, care prezintă interes atât conservativ cât și cinegetic: ursul, râsul, cerbul carpatin, căpriorul, vulpea, pisica sălbatică, mistrețul și bursucul. Dintre mamiferele mici de remarcat sunt jderul de copac, veveriţa, pârşul și iepurele de câmp. În ce privește fauna acvatică, semnalăm prezența păstrăvului de munte (sau păstrăvul indigen), care înoată în compartimentele montane ale Tazlăului, aflat însă într-o stare de conservare vitregă, datorată acțiunilor de braconaj. Particulare pârâului Racila erau populațiile de raci (Astacus fluviatilis) și de scoici de apă dulce (Anodonta cygnea), în prezent puternic afectate de acțiunile de recoltare ale sătenilor dar și de perioadele de secetă severă din ultimii ani, care au diminuat intens debitul pârâului, afectând negativ habitatul celor două specii. Se impun așadar măsuri de împiedicare a fenomenului de braconaj și chiar de includere a acestei arii în rândul arealelor protejate.
Ctitorie ștefaniană, biserica Mănăstirii Tazlău, cel mai important edificiu din cadrul Ansamblului Mănăstirii Tazlău a fost începută la 4 iulie 1496 și finalizată în anul
Acest izvor se află în pădure, la capătul Văii Neagra, la o distanță de aproximativ 5 km de Tazlău. Cu o salinitate de 165 g
Cota la izvor: 1050m Cu izvoarele în Munţii Goşmanului, are o lungime totală de 85 km, dintre care 68 km în zona subcarpatică. Din confluența
Izvor cu ape sulfuroase şi puţin sărate este situat la vest de sat, într-o zonă bine împădurită de la poala nordică a Măgurii Mici, pe
Cota: 509 m Este străbătut de DJ156 A și asigură comunicarea dintre depresiunea Cracău-Bistrița și compartimentul nordic al depresiunii Tazlău-Cașin.
Strategia de dezvoltare locală și ecoturism în localitatea Tazlău prezintă comportamentul și politica pe termen lung pe care trebuie să o îmbrățișeze Tazlăul, ca posibilă destinație turistică. Scopul strategiei este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul comunei Tazlău şi creşterea rolului pe care turismul și îndeosebi ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică a comunității şi în prosperitatea populaţiei locale.
Strategia de dezvoltare a ecoturismului a pornit de la consultarea populației locale, a autorităților locale, a potențialilor investitori, a operatorilor de turism, a ONG-urilor cu activitate în zonă.
Prin această viziune se dorește acordarea unui sens activităților ce urmează a fi desfășurate în sfera turismului, în acest context viziunea fiind un deziderat, o ambiție.
Elaborarea viziunii de dezvoltare strategică, este un demers care demarează atât de la rezultatele Analizei stadiului actual de dezvoltare a turismului în localitatea Tazlău, cât și de la indicatorii fixați de diversele abordări strategice regionale, naționale și sectoriale care condiționează contextul local.
Obiectiv general este centrat pe crearea condițiilor de dezvoltare a ecoturismului în funcție de specificul local, prin dezvoltarea localității în direcția formării sale ca destinație ecoturistică și prin realizarea de produse ecoturistice competitive pe plan regional, național și de ce nu, internațional. Strategia de dezvoltare turistică locală a fost gândită în deplin acord cu Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, fiind structurată pe un set de domenii prioritare, la nivelul cărora s-au trasat obiectivele strategice.
Pornind de la toate aceste aspecte, obiectivele Strategiei de dezvoltare locală pentru perioada 2023 – 2027 vizează TREI PILONI PRINCIPALI, corespunzători dezvoltării teritoriului pe baza unor atuuri și competențe distinctive care se regăsesc la nivelul localității. Acești piloni vor permite punerea în practică și atingerea viziunii unei destinații turistice cu experiențe unice.
Prezentul document nu abordează doar tacticile pe termen scurt sau activitățile zilnice necesare înfăptuirii strategiei, ci și, mai ales obiectivele pe termen lung, precum și mijloacele prin care pot fi atinse aceste obiective. În această direcție, principalele obiective ce se doresc a fi atinse prin acest program de dezvoltare a turismului în localitatea Tazlău, creatoare de beneficii pentru comunitate, sunt:
Strategia are în vedere atât axarea pe nișele potrivite de turism și atragerea tipurilor potrivite de turiști, cât și crearea unui mediu economic și social favorabil încurajării dezvoltării activităților de turism.
Dezvoltarea activității turistice trebuie înfăptuită în mod durabil, fără a fi afectate componentele mediului înconjurător, așa încât de beneficiile economice să profite comunitatea locală.
Se impune ca Strategia de dezvoltare să fie fundamentată pe mai multe căi de acțiune- cheie, cu impact în activitatea turistică:
Strategia de dezvoltare locală și ecoturism în localitatea Tazlău prezintă comportamentul și politica pe termen lung pe care trebuie să o îmbrățișeze Tazlăul, ca posibilă destinație turistică. Scopul strategiei este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul comunei Tazlău şi creşterea rolului pe care turismul și îndeosebi ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică a comunității şi în prosperitatea populaţiei locale.
Strategia de dezvoltare a ecoturismului a pornit de la consultarea populației locale, a autorităților locale, a potențialilor investitori, a operatorilor de turism, a ONG-urilor cu activitate în zonă.
Prin această viziune se dorește acordarea unui sens activităților ce urmează a fi desfășurate în sfera turismului, în acest context viziunea fiind un deziderat, o ambiție.
Elaborarea viziunii de dezvoltare strategică, este un demers care demarează atât de la rezultatele Analizei stadiului actual de dezvoltare a turismului în localitatea Tazlău, cât și de la indicatorii fixați de diversele abordări strategice regionale, naționale și sectoriale care condiționează contextul local.
Obiectiv general este centrat pe crearea condițiilor de dezvoltare a ecoturismului în funcție de specificul local, prin dezvoltarea localității în direcția formării sale ca destinație ecoturistică și prin realizarea de produse ecoturistice competitive pe plan regional, național și de ce nu, internațional. Strategia de dezvoltare turistică locală a fost gândită în deplin acord cu Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului, fiind structurată pe un set de domenii prioritare, la nivelul cărora s-au trasat obiectivele strategice.
Pornind de la toate aceste aspecte, obiectivele Strategiei de dezvoltare locală pentru perioada 2023 – 2027 vizează TREI PILONI PRINCIPALI, corespunzători dezvoltării teritoriului pe baza unor atuuri și competențe distinctive care se regăsesc la nivelul localității. Acești piloni vor permite punerea în practică și atingerea viziunii unei destinații turistice cu experiențe unice.
Prezentul document nu abordează doar tacticile pe termen scurt sau activitățile zilnice necesare înfăptuirii strategiei, ci și, mai ales obiectivele pe termen lung, precum și mijloacele prin care pot fi atinse aceste obiective. În această direcție, principalele obiective ce se doresc a fi atinse prin acest program de dezvoltare a turismului în localitatea Tazlău, creatoare de beneficii pentru comunitate, sunt:
Strategia are în vedere atât axarea pe nișele potrivite de turism și atragerea tipurilor potrivite de turiști, cât și crearea unui mediu economic și social favorabil încurajării dezvoltării activităților de turism.
Dezvoltarea activității turistice trebuie înfăptuită în mod durabil, fără a fi afectate componentele mediului înconjurător, așa încât de beneficiile economice să profite comunitatea locală.
Se impune ca Strategia de dezvoltare să fie fundamentată pe mai multe căi de acțiune- cheie, cu impact în activitatea turistică:
Circulația este reprezentă doar prin rețeaua căilor de comunicație rutieră, comuna fiind traversată de șoseaua județeană DJ 156 A, care face legătura cu Borlești, Piatra Șoimului și Roznov, unde se intersectează cu DN 15, asigurându-se continuitatea spre municipiile Piatra-Neamț și Bacău. La Borlești, se desprinde șoseaua DJ 159 C, care permite accesul rutier către comunele Rediu, Cândești și Costișa și mai departe, către orașele Buhuși și Bacău, pe DN 15, fiind și cea mai scurtă rută (59 km) până la Aeroportul Internațional “George Enescu” din Bacău. Șoseaua DJ 156 A continuă spre sud, în județul Bacău, străbătând localitățile Balcani, Pârjol și Ardeoani. La Ardeoani se face joncțiunea DJ 156 A cu DN2G, permițând accesul către municipiile Bacău spre est (a treia rută ca lungime până la Aeroportul Internațional “George Enescu” – 63 km) și Moinești, înspre vest. Din DJ 156 A se desprinde Șoseaua DJ 156 C, care tranzitează axial satul, în sectorul montan al Văii Tazlăului. Din punct de vedere al circulaţiei feroviare, cea mai apropiată staţie C.F.R. este situată în orașul Roznov.
PATRIMONIO.ro își propune să faciliteze dezvoltarea durabilă la nivelul comunităților, prin valorificarea sustenabilă a elementelor de patrimoniu local.
Acest site este cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro. Conținutul acestui site web nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene. Întreaga responsabilitate asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor site-ului web.
Vă rugăm să confirmați că doriți să blocați acest membru.
Nu vei mai putea:
Vă rugăm să rețineți: Această acțiune va elimina și acest membru din conexiunile dvs. și va trimite un raport administratorului site-ului. Vă rugăm să acordați câteva minute pentru finalizarea acestui proces.
Votează cele mai relevante proiecte pentru comunitatea ta!
