Scurtă prezentare: La vărsarea pârâului Schit în Bistrița, localnicii împreuna cu ardelenii veniți de peste munți au înălțat, în anul 1830, o biserică deosebită din punct de vedere arhitectural. Pe temelia înaltă de piatră de râu și talpa din stejar au fost ridicați pereții din bârne de brad îmbinate în diferite moduri, cu acoperișul înalt în două pante - de influență ardelenească. Sistemul de boltire este variat și bine păstrat: tavan drept – în pridvorul adăugat în prelungirea axului bisericii; bolta în plan octogonal – în pronaos; două bolți suprapuse, compuse din fâșii curbe – în naos; bolta din fâșii curbe pe plan hexagonal, cu o mare cheie de boltă, pictată cu motive mari florale – în altar. Pereții interiori prezintă multe urme de pictură, ceea ce dovedește că întreaga biserică a fost pictată pe pânză de cânepă lipită direct pe bârne, asemănător bisericilor Sfinții Voievozi din Răpciuni-Ceahlău sau Bistricioara, ridicate cu jumătate de secol mai înainte.